miercuri, 4 ianuarie 2012

Grăbite rostuiri

E grabă mare, poarta e deschisă,
s-au coborât lumini de foarte sus,
primit-am veşti...povestea-mi este scrisă,
de-a fi bătrân, ce alţii, tineri, nu-s.

Şi se întâmplă toate deodată,
se-adună polul nord în polul sud,
şi-i cald, aşa cum n-a mai fost vreodată
şi Lupii albi cum vin deja se-aud.

De veste dau şi îmi aduc o veste,
şi-n dans de luptă-n jurul meu se-ncing,
chiar de-a fost greu şi încă îmi e greu,
Stihii şi Fiare dat îmi e să-nving.

Lumini din Ceruri vin să lumineze
altarul vieţii-n care va veni
cel ce-i dorit şi-i dat să-ntemeieze
o lume-n care omul, Om va fi.

Acum că vine ziua ce, se ştie,
tot rostuieşte vremuri ce vor fi,
mă văd trăind o mare bucurie,
şi iarăşi nemurire voi trăi.

Niciun comentariu: